duminică, 23 decembrie 2012

Apocalyptika rurala


POVESTE



La ferma. 

Calul, de la o vreme, se trecea vazand cu ochii. 

Bunul sau prieten, porcul, isi ia inima'n dinti, 

merge la om si-l roaga 

sa cheme un medic. 

Omul cheama medicul si in cateva zile calul se 

inzdraveneste. 

De bucurie ca i s-a inzdravenit calul omul porunceste sa se 

pregateasca mare ospat. 

Si sa se taie porcul !



sâmbătă, 2 iunie 2012

http://firdeviata.blogspot.ro/2011/03/zmeul-personajul-pozitiv-din-basme-eseu.html


Ma gandeam deunazi de ce in povestile cu Ilene -Cosanzene , Zmeul care le rapeste nu le face nimic. Adicatelea de ce sa rapesti o bunaciune daca nu-i faci... nimic- o fi si Zmeul un Balasoiu mai maricel? O tii asa, "icoana sfanta" sa-ti bucuri privirea, asteptand sa faca varsta legala? Cautand o imagine sugestiva pentru tema discursului meu am gasit link-ul   http://firdeviata.blogspot.ro/2011/03/zmeul-personajul-pozitiv-din-basme-eseu.html si am hotarat sa-l imprumut si sa-l postez. Pentru ca, da, este tare haioasa postarea. Ba inclin sa cred ca are si ceva urma de adevar. Ia ganditi-va si la Miorita... Constiinta colectiva a poporului nostru revelata in doua povesti. Dar sa nu intram, nu-i asa, in profunzimi amagitoare ori dureroase. Va las sa va delectati. O saptamana minuuunataaaaa va doresc!

joi, 3 mai 2012

Isai, isai bidieaua, mi-a mancat cucu' purceaua

N-are nimic a face titlul cu povestea. Dar invat si eu din media autohtona. 

Povestea pe care am sa v-o spun, dragilor, tine de vremea insorita. 
Adica: caldura sufocanta, praful, claxoanele si terasele penibile (asta e alta poveste) ma determina sa parasesc grabit citadela. 
Destinatia? 
Verdele, racoarea si cantecul padurii. 
Scot o harta, socotesc paralele, calculez necesarul de combustibil pentru automobil - vreau cat mai departe de cotidianul citadin - si pornesc grabit (nu fara a respecta normele rutiere ) spre fericire. 
Dupa primii 500 metri inchid geamurile si pornesc radioul. 
Asta doar pentru a evita  criza de isterie generata de  claxoanele interminabile din traficul urban (si la noi, Doamne, ce trafic!!!!). 
Dupa o ora de trafic urban cantitatea de combustibil a scazut la jumatate. 
Am parcurs doar 4 km. 
Dar vreau sa fiu bine inteles (asta e vorba primarului - platesc drepturi de autor la salariu): 4 km in Targoviste! 
Nu-i nimic, bine ca am scapat. 
Inspir adanc o portie de aer conditionat, zambesc fortat si merg mai departe. Opresc radioul pentru ca stirile deprimante ale mediei nationale ori locale nu fac bine la ficati. 
Calatoria decurge leganat printre gropi, santuri, baraje rutiere, cazemate, "Titi Aur" -i regionali, vaci, capre, gaste, cai, magari si lebede - ce cauta lebedele pe 1A inca nu stie nimeni.
Pauza de cafea. 
La un pansion pe marginea drumului. 
Departe de zgomotul orasului.
 Aer curat, nitica racaoare si... Si? 
Muzica la maxim !!!! 
Ca doar are pansionul terasa. 
Si clientii vrea muzica. 
Pula lu' Hector! Zic.
 Si natura?
 Da-o'n mortii ma-sii de natura! 
Plec, cu speranta ca undeva, mai sus, mai departe, gasesc natura virgina
(ale dracu' fantezii!!!). 
Sau cel putin neviolata. 
Dar tot trag la o cafea. La urmatorul pansion. Unde... Cum altfel? 
Muzicaaa !!!! 
De data asta muzica e difuzata cu darnicie maxima de binevoitorii cu masini extrascumpe: portierele deschise si difuzoarele in blana. 
" - Oooo, viataaaa meeeeeaaaa!" 
De ce s-o vaita artistul interpret?
  E clar, are probleme cardiace: " ooo, inimaaa meeaaaaa!". 
In locatie mai sunt iubitori de terase (na, ca era sa zic "iubitori de natura" !). Care, pe langa ciorbele de burta, mici si bere, savureaza si muzica distinsului artist. 
Deci nici aici n-am nimerit-o. 
"Fir-ar a dracului de viata si afurisita, ca m-a facut mama fara noroc(...)!" - asta e din Caragiale. 
Comand o cafea. Si cer un pahar de plastic s-o port dupa mine departe, in adancul padurii. 
"-Plastic?! Nu avem. Suntem in natura" zice barmanita. 
"- Ptiu, dami-as cu pula'n frunte!" zic. 
A dracului natura. 
Clar , EU sunt idiot. 
Mai bine merg la manastire. 
La poarta manastirii? 
MUZICAAAA !!!! 
Tot de la automobilistii melomani. 
Muzica si comert ambulant: pistoale, ochelari de soare, icoane, cercei, bratari,  pusca si cureaua lata. 
Doamne, ia-ma! 
Mai bine plec sa-l caut pe ursu' pacalit de vulpe. 
Sau pe ala de-i in poza de pe bere.
 Cum il cheama, Doamne?
 Danutz!
 Poate face si el cinste cu o bere d'aia de-a lui. 
Dar nu mai e timp, deja se-nopteaza. Si am pierdut cateva episoade din "Tehnici de supravietuire"... 
Da-o pizda ma-sii de natura!!! 
Ma-ntor acasa. 
Sa ud florile. 
Si sa recuperez episoadele din "Tehnici de supravietuire". 
Dar neaparat vreau sa beau o cafea !!!!! 
Trag la ultimul pansion. Neaparat de-o cafea. Indiferent de conditii. 
Aici, pe-nserat, s-aude muzica de la un radio. 
" Nu-l puteti opri? Va rog! Un sfert de ceas macar. In afara de noi trei (aici probabil va intrebati de unde au apartut ceilalti doi ) nu e niciun alt client. Vrem sa ascultam vantul, pasarile..." 
Alea doua zane de la pansion se uita crucis la noi, se hlizesc una la cealalta dar opresc radioul. 
In sfarsit !!!! 
Trei minute de linsite. 
Trei minute si-atat. 
Pentru ca nenea cu masina (cu motor pe benzina) de tuns iarba s-a gandit ca a trecut arsita si e numa' bine de iesit la burta goala la cosit.
 Buzzzzzz, brrrrrrr, zuuuum!!!! 
 Deja nu mai conteaza. 
Da-o dracu' si de cafea. 
Baga o bere, papusica! 

Asa cu ziua la iarba verde. 
Dar am hotarat: plec la iarba verde in noaptea asta. 
Poate asa sa am noroc. 
Daca nu, poate am noroc la blonde. 
Stiu...   

joi, 26 aprilie 2012

Duiliu Zafirescu feat Sebastian E.Balasoiu(L)



Daca Duiliu Zamfirescu a scris "Viata la tara" , eu Sebastian E. Balasoiu ar trebui sa scriu "Viata la (blocul) ANL". Cu atat mai mult cu cat intre mine si onorabilul Duiliu exista oarecare legaturi: nascut, crescut si educat 18 ani la Focsani; plecat la Bucuresti pentru studii universitare apoi prin alte streinatati pana cand ajunge bugetar in urbea Targovistei. Cam atat cu legaturile noastre. Cariera il poarta 18 ani in Italia, bla, bla, bla...

Viata la (blocul) ANL

Am scris intr-unul din ravasele anterioare cum am ajuns in slujba Thaliei la Targoviste, nu cred ca are rost sa ma repet desi unii spun ca repetitia este mama invataturii -  insasi meseria imi demonstreaza asta.  
Incoerent, asa-i?
Ce sa-i faci, asta e! (Citatul meu favorit dealtfel)
Viata la ANL, dragilor, este spectaculoasa. Dincolo de povestea cu practicile citadine - stiti, povestea cu pungile de gunoi menajer la usi - viata la ANL are o multitudine de surprize. Si nu din cele care te bucura prea tare. 

APA. 
Nelipsita apa curenta. 
Simbol al civilizatiei umane.
 La noi, apa ca si civilizatia. Sau invers? 
Nu e prima oara, cu siguranta nici ultima, cand robinetul de apa rece este inutil. 
Am mai auzit povesti legate de apa calda dar sa ai doar apa fierbinte?!? 
Un adevarat mister. 
Situatia asta e destul de anapoda.
 Dar!
 Imaginatia si capacitatea de adaptare sunt solicitate din plin. 
Asta ca sa nu mai zica nimeni ca actorul nu munceste si acasa.
* 
Fara apa rece ai WC-ul inoperabil. 
Nicio problema: o galeata cu apa fierbinte rezolva orice neajuns. 
*
Fara apa rece nu se poate face dus. Iarasi, nicio problema: principiul echilibrului termic imi vine in ajutor. O cada de apa fierbinte se va raci la un moment dat. Chiar daca asta inseamna sa iti pegatesti baia cu doua ore inainte. Mai exista desigur si alte trucuri pentru a grabi procesul: geamul de la baie deschis si vanturatul apei cu galeata. Astfel faci si cele 30 minte de exercitii fizice zilnice recomandate...
*
Fara apa rece nu poti spala vasele. 
Stiu, se recomanda, pentru efect maxim, apa calda . Calda, nu fierbinte !!!! Dar se aplica acelasi principiu al echilibrului termic. Plus aplicatia "ligheanul" . Sau, in cazuri fericite, se folosesc manusi izolatoare termic.
Dar cand, in sfarsit, vine apa rece si plezneste teava care alimenteaza bateria de la cada... nu mai e distractiv. Distractia a revenit, cu siguranta, celor care au montat bateria. Au vazut oamenii ca nu se potriveste socoteala bateriei cu cea a tevilor si s-au gandit ca cel mai practic este sa aplice o forta orizontala (pe care nu o calculam acum) asupra tevilor astfel incat sa se potriveasca socotelile. Chiar daca asta a insemnat slabirea intergritatii, bla, bla, bla... Noroc ca mai am insomnii, altfel ma trezeam cu vecinii inundati peste mine, cu furci si topoare, cu mopuri si ligheane, cu devize de despagubire.
 Oare la ANL se aplica asigurarea obligatorie a locuintei?

MUZICA
Da, viata la ANL este distractiva! 
Stai cu fereastra deschisa seara? Perfect. Muzica e gratis. Muzica de peste drum. Ba de la taximetristi, ba de la carciumi, ba de la vecinii petrecareti dinspre Priseaca. 
Cand dau astia chefuri se aude ! 
Ce inseamna sa stii sa investesti in tehnologie... Nu 5+1. Sunet, frate! 
Sunet de stadion, nu alta. 
Pe mine ma amendeaza militia daca ascult noaptea Mozart la 5+1. Ca deh, oamenii mai si munceste. In schimb de manelele taximetristilor si de chefurile vecinilor de peste camp nu se plange nimeni. Paradoxal (am mai spus asta) nici de mine nu se plange nimeni  cand ascult "manele la maxim". Solutia e simpla. Daca tot e muzica gratis , nu strica sa petrecem "impreuna". Numai ca e cam scump. Si la buzunare si la ficati.  Petrecerile de o saptamana intreaga erau in povesti. Ba nu, erau doar de 3 zile si 3 nopti. Mai rar de o saptamana intreaga. 
Concluzia? 
Traiesc pe un taram de poveste.
Cum sa nu fiu fericit?

LIFTUL
Despre lift numai de bine. Are personalitate: urca cand vrea el. Uneori il pacalesc cu o poezioara sau cu un banc. Uneori doar. Pentru ca are si momente cand nu vrea. Nu vrea si pace! O fi deprimat. E de inteles. Saracul, e un fel de cos de gunoi al scarii. Un cos de gunoi care ocazional miroase a Channel, a Dior, a Cacharel. Nu, chiar nu e gluma. Uneori cosul de gunoi cu personalitate pute a parfum. 
Asta ma poarta cu gandul la scena lui Grigore din "Paparazzi"...

Si cum niciun necaz nu vine singur, azi noapte mi s-a stricat si canapeaua!!!! 
Ca un june responsabil ce sunt, mi-am zis sa ma pun la somn mai devreme de zorii zilei. Numai ca prietena mea canapeaua a cedat. 
Cum sa dorm intr-un "V" ? 
Desigur, acum gurile rele vor lansa intrebarea tendentioasa "De ce a cedat canapeaua?" De batranete! 
Iata, acum am in casa un element de mobilier ciudat, un mare "V" . 
Cu care, zau, nu stiu ce sa fac. Talentele mele mestesugaresti nu s-au dovedit suficiente si in cazul asta. 
A, sa nu uit. PC-ul se comporta si el suspect. Probabil ca va crapa in curand. Mare paguba... 
 Am radio, am carti, am stilou, am hartie. Am chiar si telefon mobil. 

Da, berea ingheata!
Gazul este iarasi oprit. Cafea... 
Apa fierbinte de la robinet si Nescafe la plic.

Viata la ANL este superba!
 Ma gandesc cu groaza la plictiseala care m-ar incerca daca as locui intr-o casa departe de circul citadin. Sa stau toata ziua sub nuc si, indemnandu-ma la placinte si vinisor, sa admir verdele naturii, albastrul cerului, albul sau gri-ul norilor? Sa ascult frunzele fosnind, ratele macaind, vacile mugind, caprele behaind, cainii latrand si cocosii cantand? Nu, multumesc! 
La urma urmelor am toata menajeria aici, la ANL.