Poveste de Craciun

Povesti nescrise.

Laluli

Ecce hommo !

"Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți în aplauzele grele a canaliei de uliți ? (...) Măști cu toate de renume din comedia minciunii(...) ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așzaminte, unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... "



*


" - Ia tovarășe, dacă ți-e greață de regim, ia cu lămâie multă! Cu lămâie, tovarășu' Bălășoiu, ca să treacă greața. Hai, mai ia, tovarășe, mai ia!"

** 
Și eu tot iau.

De 7 ani tot iau.

Cu pasiune!

Uneori - sunt un ipocrit - cu sacrificii.

Da' , Doamne ferește, nu mă plâng.

Că, deh, fiecare după putere. 

Și pricepere .
Și cum eu tare nepriceput mai sunt

( unii -oameni răi- zic că sunt chiar incomprehensibil )

iacătă-mă-s aici, în mormanul ăsta de istorie...
 
Și-apoi ce mare branză o fi , măi frați creștini, și Tibetul ăla?