Carmin

Vântul se furișează prin fereastră, se vântură bezmetic prin buzunare, se oprește și prinde a șușoti cu florile .
- Hei, zbună noaptea dinspre dimineață, vântule-năucule! Da' n-ai fi obosit de atâta zbenguială prin lume? Iaca, așază-te 'ici, lângă coasta mea a dreaptă! Eu am să-ți spui ce n-am spus nimănui, nici celor morți nici celor vii. Și avem să privim luna zăbauca cum se hârjonește cu norii, și să facem avioane din file rupte. Iar când ai fi să pleci, să le duci, rogu-te, cu tine, departe - departe, acolo unde poveștile spun că trăit-a odată un rege nebun; acolo are să le găsească un maimuț meloman care va să citească râdurile scrise pe  filele rupte din caietul ăsta mare și greu apoi are să i le deie unui șoarec nevrotic și ignorant care are roadă filele felii -felii ca să-și tocească dinții și n-or să-i pice bine la stomac și...
Vorbesc singur. O clipă doar a poposit. Am rămas cu florile ... Oare ce le-o fi spus de s-au rușinat? Zâmbesc și visez la o limbă în care să ne ințelegem cu toții.

Oauuu !

De peste deal

"(...)Si afara ploua, ploua si-i trecut de ora 9 -noi vorbim cu mare arta despre una despre alta..." Vorbim despre vreme , despre vremuri, despre cum era odata si cum este acum. Vorbim ca sa ne petrecem vremea. Si ce ti-e vremea cand de veacuri stele scanteie in lacuri si de-i vremea rea sau buna vantu' bate, frunza suna?